Curs de baschet – Tehnica fara mingie

Curs de baschet: Tehnica fara minge

Pozitia fundamentala – Reprezinta pozitia initiala a tuturor procedeelor tehnice ale jocului de baschet. Ea trebuie sa asigure jucatorului:

  • o pozitie convenabila, lejera si echilibrata;

  • stabilitate si posibilitate de trecere de la actiuni tehnico-tactice defensive la cele ofensive;

  • un consum energetic minimal, in cursul desfasurarii jocului.

Prezentarea modelului

  • picioarele cu genunchii usor indoiti si departati aproximativ la proiectia latimii umerilor;

  • gleznele indoite;

  • greutatea corpului repartizata egal pe suprafata fiecarei talpi, asezate paralel pe sol;

  • echilibrarea anteroposterioara este realizata prin ducerea inainte, cu jumatate de talpa a unuia din picioare (dreptul-dreptacii, stangul-stangacii);

  • trunchiul- spatele arcuit este usor aplecat inainte, coborarea centrului de greutate al corpului este realizata prin flexia articulatiilor, gleznelor, genunchilor si soldului;

  • umerii relaxati, cu bratele usor departate lateral;

  • capul si barbia se mentin in sus, privirea cautand sa cuprinda o zona cat mai mare din teren.

Greseli frecvente

  • departarea sau apropierea picioarelor modifica nefavorabil baza de sustinere a corpului;

  • articulatiile gleznelor si ale genunchilor prea indoite, determina o pozitie cu centrul de greutate prea ridicat, sau o aplecare exagerata a trunchiului;

  • crisparea musculaturii determina o atitudine rigida si mai putin mobila;

Utilizarea tactica

Pozitia fundamentala in aparare reprezinta mijlocul prin care se realizeaza marcajul, specific apararii om la om.

a. Pozitia fundamentala in atac

Jucatorul atacant va avea privirea orientata spre cos, tinand mingea la nivelul barbiei sau pieptului. Genunchii si gleznele usor indoite, corpul avand o pozitie stabila si echilibrata. Aceasta pozitie este intermediara in realizarea triplei amenintari.

b. Pozitia fundamentala in aparare

Determina o coborare mai accentuata a centrului de greutate. Pozitia bratelor este determinata de plasamentul in teren al aparatorului. Mana de pe partea piciorului mai avansat impiedica prin ridicare in sus a bratului, aruncarea la cos efectuata de atacant. Celalalt brat este indreptat lateral in scopul de a intercepta o even-tuala pasa, sau in cazul unei depasiri, pentru a scoate mingea din dribling.

Tehnica jocului de baschet

Tehnica jocului de baschet reprezinta ansamblul de miscari specifice ca forma si continut, folosite in scopul practicarii cu randament maxim a unui joc sportiv, in concordanta cu cerintele jocului competitional.

Acest ansamblu de miscari specifice grupeaza elemente si procedee tehnice si se refera in egala masura atat la manevrarea obiectului de joc, cat si la deplasarile efectuate de jucatori in vederea acestei manevrari.

In procesul jocului, tehnica are o important deosebita, ea nefiind un factor izolat, din contra, intre tehnica si ceilalti factori ai continutului pregatirii (fizic, tehnic, tactic, psihic si teoretic), exista o stransa interdependenta si conditionare reciproca. Tehnica isi are suportul in calitatile motrice. O tehnica corespunzatoare permite manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de nivelul maxim al posibilitatilor lui. Tehnica este aceea care conditioneaza tactica, insa este subordonata acesteia, influentandu-se reciproc.

Scoala de baschet Superfly

Scoala de baschet Superfly nu a fost facuta ca o afacere, ci a fost gândită mai mult ca o satisfacţie sufletească. Ne dorim să îi atragem pe copii către baschet, care este un sport deosebit, ce îi dezvoltă atât fizic, cât şi ca personalitate, un sport colectiv care îi ajută pe copii să comunice, să se integreze mai bine în comunitate

Clubul Superfly pune la dispozitie cursuri de baschet organizate in sectorul 4 si sectorul 5:

La Liceul Dimitrie Bolintineanu

  • Calea Rahovei 311

  • Program:  luni, miercuri si vineri intre orele 18:30 si 19:30.

La Scoala Gimnaziala

  • Scoala Gimnaziala nr.127

    (Strada: Muntii Carpati 72, Sector 5 Bucuresti)

  • Program:  luni miercuri si vineri de la ora 20 la 21

Cursurile de baschet sunt organizate pentru copii, atat pentru incepatori cat si pentru avansati in sectorul 5. Este plăcut să te joci cu copiii, să îi înveţi. Noi ne adresăm absolut tuturor celor care vor să facă mişcare, nu doar celor care vor să facă performanţă. Sperăm ca, în timp, să putem construi o echipă cu care să parcurgem toate categoriile competiţionale de vârstă

Cum se joaca baschetul ?

Cum se joaca baschetul ?

Baschetul se joacă între două echipe a câte 5 jucători pe teren fiecare. Scopul fiecarei echipe este să introducă mingea în coșul adversarilor și să încerce să împiedice cealaltă echipa să înscrie. Echipa care înscrie cele mai multe puncte la terminarea timpului de joc va fi învingătoarea jocului respectiv. Mingea poate fi pasată, aruncată, lovită, rostogolită, driblată, în orice direcție. De asemenea, adversarul poate fi depășit prin procedeul numit „fentă”.

Terenul de Baschet

Terenul de Baschet

Terenul de joc este o suprafață dreptunghiulară, plană și dură, liberă de orice obstacol. Dimensiunile terenului trebuie să fie de 28 m în lungime pe 15 m în lățime, acestea fiind măsurate de la marginea interioară a liniilor care delimitează terenul. Federațiile naționale au autoritatea să aprobe pentru competițiile naționale, terenurile de joc existente cu dimensiunile minime de 26 m lungime și 14 m lățime.

Terenul de joc va fi delimitat de linii. Toate liniile trebuie să fie trasate cu aceeași culoare (de preferință alb), să aibă o lățime de 5 cm și să fie clar vizibile. Aceste linii sunt: liniile de fund (pe lățimile terenului) și liniile laterale (pe lungimile terenului). Aceste linii nu fac parte din terenul de joc. Orice obstacol inclusiv scaunele din zona băncii echipelor trebuie să fie situate la cel puțin 2 m distanță de terenul de joc.

Linia de centru trebuie trasată, paralel cu liniile de fund, din punctele centrale ale fiecărei linii laterale. Ea va fi prelungită cu 15 cm în afara fiecărei linii de tușă. Cercul central trebuie trasat la centrul terenului și va avea o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a circumferinței. Dacă suprafața cercului central este colorată, atunci culoarea va fi aceeași cu cea a zonelor de restricție. Semicercurile vor fi trasate pe terenul de joc având centrul la jumătatea liniilor de aruncări libere și o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a liniilor care le delimitează.

Ce este baschetul ?

Ce este baschetul ?

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă.

Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii în coș; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault (sport)) sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea (încălcări).

De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Curs de baschet: Deplasarile in teren

Curs de baschet: Deplasarile in teren

Prin deplasari se urmareste:

  • castigarea unei viteze de deplasare

  • executarea cu usurinta a diferitelor procedee tehnice necesare rezolvarii situatiilor de joc (schimbari de directie, franari, lucru cu mingea, fente, sarituri).

Alergarea normala asemanatoare celei din atletism se foloseste pentru:

  •  deplasarea jucatorilor in teren;

  • alergarea de viteza si in situatiile de contraatac;

Prezentarea modelului

Alergarea inainte se face prin pasiri succesive, picioarele calcand spre inainte si usor lateral in scopul maririi bazei de sustinere. Contactul cu solul se  ia, fie  pe  toata suprafata talpii, fie prin rulajul  talpilor (calcai – talpa – varf).  Genunchii putin indoiti cedeaza impreuna cu gleznele in momentul contactului cu solul. Trunchiul este putin aplecat inainte, cu centrul de greutate coborat. Bratele penduleaza la pornire, in restul alergarii ele fiind pregatite pentru a prinde mingea.

Greseli frecvente

  •   in deplasare exista tendinta de a sari, prin ridicarea talpilor de pe sol;

  •  se micsoreaza baza de sustinere, deoarece contactul cu solul nu se ia pe toata talpa;

  • se alearga pe varfuri, micsorandu-se stabilitatea si eficacitatea actiunilor.

Utilizarea tactica

Aceasta alergare se foloseste in tot timpul jocului, in circulatia individuala din atac, cu precadere in demarcaj si in actiunile premergatoare intrarii in posesia mingii.

  • Alergarea specifica inapoi ( cu spatele)

Prezentarea modelului

Jucatorul se deplaseaza spre inapoi avand labele picioarelor usor departate, calcaiele orientate catre afara. Contactul cu solul se face prin rulare (varf – talpa – calcai) si mult inapoi, pentru a evita caderile pe spate. Deplasarile picioarelor se face prin alunecare. Trunchiul este usor aplecat inainte pentru a mentine centrul de greutate inainte. Bratele raman langa corp, usor departate si flexate din coate.

Greseli frecvente

  • se alearga cu trunchiul lasat pe spate, fapt ce provoaca dezechilibru – cadere;

  • picioarele se duc mult prea inapoi;

  • se sare in timpul alergarii;

Utilizarea tactica

Procedeul este folosit in retragerea din terenul de atac in terenul de aparare repliere), in actiunile de flotare si aglomerare precum si in urmarirea unui adversar care se indreapta spre cos.

Acest procedeu de miscare in teren permite aparatorului  pasul adaugat inainte sau inapoi si mentinerea pozitiei fundamentale in orice moment al jocului. El face parte din bagajul tehnic denumit „jocul aparatorului”, reprezinta un mijloc de realizare a marcajului, fiind asemanator cu ,,pasii boxerului” si prezinta ca principala caracteristica faptul ca piciorul din urma nu depaseste pe cel din fata.

Prezentarea modelului

Din pozitia fundamentala de aparare, jucatorul pastrand contactul cu solul pe toata talpa, incepe miscarea prin deplasarea spre inainte a piciorului din fata. Bratul ridicat determina o pozitie oblica a trunchiului si labei piciorului din spate. Piciorul din urma este tras cu repeziciune spre cel din fata, fara a fi ridicat de pe sol, aparatorul revenind in pozitia anterioara dar avansand cu lungimea pasului executat. Celalalt brat balanseaza in plan lateral.

Greseli frecvente

  • deplasarea se face prin saritura, care determina dezechilibrari;

  • se fac pasiri prea lungi;

  • se incruciseaza picioarele;

  • labele picioarelor sunt orientate cu varfurile catre directia de deplasare;

  • nu se mentine pozitia joasa, cu centrul de greutate coborat.